Le‑am mai dat și Sabatele Mele, ca semn între Mine și ei, ca să se știe că Eu sunt Domnul Care îi sfințește. (Ezechiel 20:12 NTR)

Un semn este ceva care transmite o semnificație, ceva care simbolizează un mesaj. Sabatul este un semn pe care Dumnezeu l-a dat omenirii cu un scop – pentru a ne transmite un mesaj. Și, în acest fel, Sabatul este ca un drapel. Să luăm în considerare asemănările dintre un drapel național și Sabat.

Drapelul unei națiuni este făcut pentru cetățenii săi; cetățenii nu sunt făcuți pentru drapel, la fel cum “Ziua de Sabat a fost făcută pentru om, nu omul pentru ziua de Sabat!” (Marcu 2:27 NTR). Un drapel este creat pentru a inspira oamenilor dragoste patriotică și loialitate față de țara lor. Sabatul a fost creat pentru a-i inspira pe oameni cu dragoste și loialitate față de Dumnezeu. Un drapel le amintește oamenilor istoria, valorile și principiile unei națiuni. Când oamenii văd vechiul drapel sovietic, le sunt amintite valori diferite de cele transmise de drapelul britanic, canadian sau american. Sabatul este dat pentru a ne reaminti de guvernarea, metodele și principiile lui Dumnezeu – împărăția adevărului, a dragostei și a libertății.

Atunci când oamenii sunt luați prizonieri în război și văd drapelul lor național, acesta le inspiră speranța că vor veni compatrioții lor să-i salveze. Omenirea este prizonieră într-o lume a păcatului, iar Sabatul trebuie să ne amintească faptul că Dumnezeu l-a trimis pe Isus pentru a ne elibera de păcat, pentru a ne sfinți, pentru a ne salva.

Fluturarea unui drapel din toată inima diferă de fluturarea acestuia din obligație. Fluturarea drapelului național în Coreea de Nord de frica statului nu este același lucru cu fluturarea drapelului național pentru că îți iubești țara. De asemenea, respectarea Sabatului biblic pentru că este o regulă, o lege pentru încălcarea căreia un zeu autoritar te va pedepsi nu este același lucru cu iubirea Creatorului și prețuirea Sabatului ca semn al Împărăției pe care o iubești. Acesta este motivul pentru care Isaia spune că numai cei pentru care Sabatul este o desfătare, o bucurie sunt adevărați păzitori ai Sabatului (Isaia 58:13), deoarece dragostea nu poate fi impusă cu forța. Un patriot adevărat este cel care își iubește țara, în timp ce un creștin adevărat este cel care iubește Împărăția lui Dumnezeu.

Atunci când oamenii iubesc și respectă o țară, ei respectă și tratează cu onoare drapelul acelei țări; dar când oamenii disprețuiesc o țară, ei calcă în picioare și chiar dau foc drapelului acelei țări. La fel, atunci când oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu și Împărăția Sa, ei tratează Sabatul Lui cu onoare – dar când nu-l iubesc pe Dumnezeu și Împărăția Sa, ei calcă în picioare Sabatul Său.

Când vrem să ne identificăm cu o anumită națiune, fluturăm drapelul acesteia, indiferent de locul în care trăim. Fluturarea drapelului britanic în America arătă susținerea Regatului Unit al Marii Britanii. La fel, dacă vrem să ne arătăm sprijinul pentru împărăția lui Dumnezeu, onorăm drapelul împărăției Sale, Sabatul, pe care El ni l-a dat ca semn.

Și dacă fluturăm drapelul unei națiuni, trebuie, de asemenea, să respectăm legile acelei națiuni pentru a o reprezenta în mod corect. La fel, dacă acceptăm Sabatul lui Dumnezeu, atunci trebuie să îl onorăm așa cum Dumnezeu ar vrea să îl onorăm – ca semn al împărăției Sale, a împărăției iubirii, că legile Sale sunt protocoalele pe baza cărora viața este construită, care nu pot fi impuse prin aplicarea de pedepse. Noi, așa cum a făcut și Dumnezeu, prezentăm adevărul în dragoste și îi lăsăm pe ceilalți liberi să aleagă, pentru că de acest lucru ne amintește Sabatul.

Acceptarea zilei de Sabat ca pe o regulă, o lege care necesită pedeapsă pentru nerespectarea ei, duce la asemănarea cu cei care L-au răstignit pe Domnul Sabatului și au vrut să-L dea jos de pe cruce pentru a ține Sabatul Său. Astfel de persoane sunt asemenea dușmanilor unei națiuni care se infiltrează și flutură drapelul acelei națiuni în timp ce lucrează împotriva guvernării pe care pretind că o susțin.

Da, Sabatul este un semn că Dumnezeu ne sfințește; este o dovadă a creativității Sale și a metodelor Sale de guvernare, a faptului că, la sfârșitul celor șase zile de creație, Dumnezeu s-a odihnit – El nu și-a folosit puterea pentru a forța creaturile Sale inteligente să se supună, ci le-a lăsat libere să gândească și să decidă singure. Cei care doresc să arboreze drapelul lui Dumnezeu o fac acceptând și practicând aceleași metode practicate de Dumnezeu, adevărul, iubirea, libertatea, și toate aceste metode sunt simbolizate de Sabat.