Grupul Come and Reason a utilizat și a predat pe larg „Abordarea Integrativă Bazată pe Dovezi” pentru găsirea adevărului timp de mulți ani, dar am descoperit recent că nu aveam pe site-ul nostru o secțiune cu o descriere a acesteia și nici referințe care să documenteze originea sa divină. Prin urmare, iată o scurtă descriere și un exemplu, urmate de numeroase referințe.

Armonizarea Scripturii, Științei/Naturii și Experienței

‚Abordarea integrativă bazată pe dovezi’ pentru găsirea adevărului necesită armonizarea a trei fire de dovezi: Scriptura, Știința/Natura și Experiența.

Fiecare dintre aceste fire este furnizat de Dumnezeu și fiecare este vital pentru înțelegerea noastră despre El, creația Sa și legea Sa a iubirii. Riscul nostru de a ne confunda și de a trage concluzii eronate despre lume crește atunci când separăm aceste trei fire și nu reușim să le integrăm.

• Știința în sine duce la lipsă de Dumnezeu.
• Experiența în sine duce la misticism.
• Scriptura în sine duce la confuzie. (De exemplu, conform enciclopediei creștine, peste 30.000 de grupuri creștine se ceartă despre ce înseamnă diverse pasaje biblice.)

Exemple De Probleme Care Apar Atunci Când Nu Se Integrează Cele Trei Fire

• În secolul al XVI-lea, Galileo a descoperit că pământul se învârte în jurul soarelui. Liderii bisericii creștine predominante învățau, însă, că soarele se învârte în jurul pământului și că pământul era centrul universului. Refuzând să integreze știința observabilă cu Scriptura, l-au plasat pe Galileo în arest la domiciliu și au contribuit la o ruptură între religie și știință care continuă până în zilele noastre.
• Teoriile evoluționiste despre originile vieții utilizează dovezi din natură și știință, dar nu reușesc să le armonizeze cu Scriptura și trag concluzii false despre originile vieții.
• Practicile de meditație în stil oriental (și alte stiluri de „rugăciune”) resping atât știința, cât și Scriptura și fac din experiența interioară măsura iluminării și a adevărului, ducând la experiențe mistice și concluzii false despre realitate.

Aplicarea Abordării Integrative Bazate Pe Dovezi

Legea lui Dumnezeu în Scriptură:

• „Toată legea se rezumă la o singură poruncă: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți»” (Galateni 5:14).
• „Dacă păzești cu adevărat legea împărătească care se găsește în Scriptură: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți», faci bine.” (Iacov 2:8).
• „Isus a răspuns: «Iubește-L pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Și a doua este asemenea ei: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.» Toată Legea și Prorocii se bazează pe aceste două porunci” (Matei 22:37-40).
• Iubirea nu este egoism (1 Corinteni 13:5); aceasta înseamnă că iubirea dăruiește.
• Legea lui Dumnezeu în natură:
• De fiecare dată când expiri, eliberezi CO2; la rândul tău, plantele îți dau oxigen înapoi. Acesta este doar un exemplu dintre multele din natură care indică cercul nesfârșit al iubirii pe care este construită viața să funcționeze.
• Legea lui Dumnezeu în experiență:
• Studiile epidemiologice documentează faptul că oamenii care se oferă voluntari (se dăruiesc) trăiesc mai mult, au mai puține dizabilități, mai puțină demență și stau în afara azilurilor de bătrâni mai mult timp decât cei care nu fac voluntariat.

>>>>Referințe Care Documentează Că Metoda Lui Dumnezeu Pentru Dezvăluirea Adevărului Este Abordarea Integrativă Bazată Pe Dovezi

Dumnezeu ne vorbește prin știință/natură (prima Sa carte):

• „Întreabă fiarele și te vor învăța; întreabă păsările cerului și îți vor spune; vorbește pământului și te va învăța; lasă peștii mării să-ți spună. Care dintre toți aceștia nu știe că mâna Domnului a făcut aceasta?” (Iov 12:7-9 NIV).
• „Cerurile vestesc slava lui Dumnezeu, și norii vestesc lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19:1 NIV).
• „Căci, de la facerea lumii, însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, fiind înțelese din lucrurile făcute de El, așa că oamenii sunt fără dezvinovățire.” (Romani 1:20 NIV).
• „Întrucât fericirea deplină este cunoașterea lui Dumnezeu, pentru ca nimeni să nu fie împiedicat să găsească acea fericire, El a pus cu bunătate în mintea noastră sămânța adevăratei religii despre care am vorbit deja și a arătat, de asemenea, perfecțiunea Sa în întreaga structură a universului. Așadar, El este constant în ochii noștri și nu ne putem deschide ochii fără să fim făcuți să-L vedem. Natura Sa este de neînțeles, mult dincolo de orice gândire umană, dar slava Sa este gravată pe creația Sa atât de strălucitor, clar și glorios, încât nimeni, oricât de obtuz și analfabet ar fi, nu poate invoca ignoranța ca scuză. Așadar, cu adevăr absolut, psalmistul exclamă: «El Se înfășoară în lumină ca într-o haină» (Psalmul 104:2). Este ca și cum ar spune că atunci când Dumnezeu a creat lumea pentru prima dată, S-a îmbrăcat în haine exterioare. A atârnat steaguri splendide pe care vedem perfecțiunea Sa clar portretizată. În același loc, psalmistul compară pe bună dreptate întinderea cerurilor cu cortul regal al lui Dumnezeu și spune: «Își așterne grinzile camerelor Sale de sus pe apele lor. El face norii carul Său și călărește pe aripile vântului»” (Psalmul 104:3): trimițând vântul și fulgerul ca mesageri rapizi ai Săi. Deoarece slava puterii și înțelepciunii Sale este mai strălucitoare în ceruri, acesta este adesea numit palatul Său. Oriunde te uiți, nu există nicio parte a lumii, oricât de mică, care să nu arate măcar o licărire de frumusețe; este imposibil să privești vasta întindere a universului fără a fi copleșit de o asemenea frumusețe extraordinară. Așadar, autorul epistolei către Evrei descrie cu sensibilitate lumea vizibilă ca o imagine a celei invizibile (Evrei 11:3). Structura superbă a lumii acționează ca un fel de oglindă în care Îl putem vedea pe Dumnezeu, care altfel ar fi invizibil. Din același motiv, psalmistul atribuie limbajului corpurilor cerești, un limbaj pe care toate națiunile îl pot înțelege (Psalmul 19:1). … Totuși, deși descrierea pe care Dumnezeu o dă despre Sine și Împărăția Sa veșnică este reflectată luminos în oglinda creației, suntem atât de proști și slabi încât nu merităm niciun beneficiu de pe urma lor. Cât de puțini dintre noi, când privim spre cer sau în jur spre pământ, ne gândim vreodată la Creator! Avem tendința să-L trecem cu vederea și să ne mulțumim doar să privim la creația. … Creația aprinde toate aceste lămpi strălucitoare pentru a ne demonstra gloria Creatorului, totul în zadar. Deși strălucesc asupra noastră din toate direcțiile, ele sunt complet insuficiente în sine pentru a ne călăuzi pe calea cea dreaptă. Fără îndoială, ele aruncă niște scântei, dar acestea se sting înainte de a putea da o strălucire mai puternică” (John Calvin, Institutele Religiei Creștine Tony Lane și Hilary Osborne, p. 32, 33, sublinierea mea).
• „Cei cu inima curată văd toate lucrurile pline de Dumnezeu. Ei Îl văd pe întinderea cerului, în lună umblând în strălucire, în soare când se bucură ca un uriaș să-și alerge cursa. Ei Îl văd «făcând norii carele sale și umblând pe aripile vântului». Ei Îl văd «pregătind ploaie pentru pământ» și «binecuvântând creșterea ei».” (John Wesley, Predica 23, „Predica de pe Munte, III”, §I.1, Opere 1:513, sublinierea mea).
• „Unii oameni, pentru a-L descoperi pe Dumnezeu, citesc cărți. Dar există o carte măreață: însăși înfățișarea lucrurilor create. Privește deasupra ta! Privește sub tine! Ia aminte. Citește. Dumnezeu, pe care vrei să-l descoperi, nu a scris niciodată acea carte cu cerneală. În schimb, El ți-a pus înaintea ochilor lucrurile pe care le-a făcut. Poți cere o voce mai puternică decât aceasta? Ei bine, cerul și pământul îți strigă: «Dumnezeu m-a făcut!» (Sfântul Augustin [354-430] ~ Predica 126.6 din colecția Angelo Mai, Miscellanea Agustiniana 1:355–68, ed. G. Moran [Roma, 1930], în Vernon Bourke, trad. The Essential Augustine, Hackett, Indianapolis, 1974, p.123).
• „Căci urmează: «Toate fiarele pădurii vor bea» (Psalmul 104:11). Într-adevăr, vedem acest lucru în creația vizibilă, că fiarele pădurii beau din izvoare și din pâraie care curg printre munți.” Însă, din moment ce Dumnezeu a binevoit să-Și ascundă înțelepciunea în chipurile unor astfel de lucruri (cum ar fi animalele și părțile creației), nu să o ia de la căutătorii serioși, ci să o închidă celor cărora nu le pasă și să o deschidă celor ce bat. Însuși Domnul nostru Dumnezeu a binevoit să vă îndemne prin noi la aceasta, ca în toate aceste lucruri care sunt spuse ca și cum ar fi despre trup și vizibil „…în creație, putem căuta ceva ascuns spiritual, de care, atunci când este găsit, ne putem bucura… Sfânta Scriptură mărturisește acest lucru în multe locuri” (Sfântul Augustin ~ Expoziții la Cartea Psalmilor. Comentariu la Psalmul 104, v. 10, 11. Părinții niceeni și postniceeni ai Bisericii Creștine, vol. XII, pg. 511, 512 Ed. Philip Schaff. Erdmans, 1989, sublinierea mea).
• „Multe sunt modurile în care Dumnezeu caută să ni se facă cunoscut și să ne aducă în comuniune cu El. Natura vorbește simțurilor noastre fără încetare. Inima deschisă va fi impresionată de dragostea și slava lui Dumnezeu, așa cum sunt revelate prin lucrările mâinilor Sale.” „Urechea ascultătoare poate auzi și înțelege comunicările lui Dumnezeu prin lucrurile naturii” (E.G. White, Calea Către Hristos, p. 85).

Dumnezeu ne vorbește prin experiențele de viață (a doua Sa carte):

• „Gustați și vedeți că Domnul este bun” (Psalmul 34:8).
• „Apoi i-a zis lui Toma: «Pune degetul tău aici și privește mâinile Mele; întinde-ți mâna și pune-o în coasta Mea; nu te îndoi de tine și crede!»” (Ioan 20:27).
• „Dumnezeu ne vorbește prin lucrările Sale providențiale și prin influența Duhului Său asupra inimii. În circumstanțele și împrejurimile noastre, în schimbările care au loc zilnic în jurul nostru, putem găsi lecții prețioase dacă inimile noastre sunt deschise să le discernăm” (E.G. White, Calea Către Hristos, p. 87).

Dumnezeu ne vorbește prin Scriptură (a treia Sa carte):

• „Începând cu Moise și cu toți profeții, [Isus] le-a explicat ce se spunea în toate Scripturile despre El. „… Și se întrebau unii pe alții: «Nu ardea oare inima noastră în noi, când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?»” (Luca 24:27, 32).
• „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe adevărul, să mustre greșelile, să îndrepte greșelile și să dea învățătură pentru o viață dreaptă.” (2 Timotei 3:16).
• „Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său.” „Aici avem, în linii mai clare, revelația caracterului Său, a modului în care El se desfășoară cu oamenii și marea lucrare de răscumpărare” (E.G. White, Calea Către Hristos, p. 87).

Metoda Lui Dumnezeu Pentru Stabilirea Adevărului Armonizează Scriptura, Ştiința/Natura Și Experiența

Isus a învățat că Dumnezeu a oferit aceste trei fire pentru a fi armonizate:

• El a citat Scriptura (în sinagogă, ucenicilor și pe drumul spre Emaus).
• El a propovăduit adevărurile lui Dumnezeu cu exemple din natură: grâul cade pe pământ, moare, dar aduce viață; parabola semănătorului; provizii pentru vrăbii și crinii câmpului; lucrarea de vindecare punând în practică planul mântuirii.
• El a folosit experiența personală ca metodă de predare: „Apoi i-a zis lui Toma: «Pune degetul tău aici, uită-te la mâinile Mele; adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea».” „Nu vă mai îndoiți și credeți” (Ioan 20:27).

John Wesley (Metodist) Învăța Că Scriptura Trebuie Armonizată Cu Experiența Și Rațiunea:

Scriptura trebuie înțeleasă în armonie cu tradiția (dovezile principiilor lui Dumnezeu care lucrează de-a lungul istoriei), experiența (experiența personală de viață cu Dumnezeu) și rațiunea (gândirea rațională bazată pe dovezi). Aceasta a ajuns să fie cunoscută sub numele de Cadrilaterul Wesleyan.

Ellen G. White (Adventiști De Ziua A Șaptea) Învăța Că Scriptura Trebuie Armonizată Cu Știința Și Experiența:

• „Marele comoară a adevărului este cuvântul lui Dumnezeu – cuvântul scris, cartea naturii și cartea experienței în modul în care Dumnezeu se poartă cu viața umană. Iată comorile din care trebuie să se inspire lucrătorii lui Hristos. În căutarea adevărului, ei trebuie să se bazeze pe Dumnezeu, nu pe inteligențele umane, marii oameni a căror înțelepciune este nebunie înaintea lui Dumnezeu. „Prin canalele Sale desemnate, Domnul va împărtăși o cunoaștere despre Sine fiecărui căutător” (E.G. White, Parabolele lui Hristos, p. 125, sublinierea mea).
• „Înțelese corect, atât revelațiile științei, cât și experiențele vieții sunt în armonie cu mărturia Scripturii despre lucrarea constantă a lui Dumnezeu în natură (E.G. White, Educație, p. 130, sublinierea mea).
• „Isus a urmat planul divin al educației. Școlile din timpul Său, cu mărirea lucrurilor mici și minimalizarea lucrurilor mari, El nu le-a căutat. Educația Sa a fost obținută direct din sursele desemnate de Cer; din muncă utilă, din studiul Scripturilor și al naturii și din experiențele vieții – manualele lui Dumnezeu, pline de învățături pentru toți cei care aduc înaintea lor mâini binevoitoare, ochi văzători și inima înțelegătoare” (Ibid., p. 77, sublinierea mea).
• „Scriptura spune: «Toate aceste lucruri le-a spus Isus mulțimii în pilde… ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: «Voi deschide gura Mea în pilde; voi spune lucruri care au fost ținute ascunse de la întemeierea lumii»” (Matei 13:34, 35). Lucrurile naturale erau mediul pentru spiritual; lucrurile naturii și experiența vieții ascultătorilor Săi erau legate de adevărurile cuvântului scris. Conducând astfel de la împărăția naturală la cea spirituală, pildele lui Hristos sunt verighete în lanțul adevărului care unește omul cu Dumnezeu și pământul împreună cu cerul.” (E.G. White, Parabolele lui Hristos, p. 17, sublinierea mea).