Cartea lui Daniel dezvăluie lupta continuă dintre Hristos și Satana, dintre îngerii sfinți și îngerii căzuți (cap. 10), dintre închinarea la Creator și idoli, dintre dragoste și frică, dintre mândrie și smerenie și dintre folosirea simbolurilor de către Dumnezeu pentru a dezvălui adevărul și „reimaginarea” și reinterpretarea acelor simboluri de către Satana pentru a ascunde adevărul.

Daniel 2 îl descrie pe Nebucadnețar fiind binecuvântat printr-un vis profetic de la Dumnezeu. Dar regele nu-și putea aminti de el, așa că a ordonat înțelepților curții să-i spună visul și interpretarea lui, sub pedeapsa cu moartea. Daniel s-a rugat lui Dumnezeu, care i-a dezvăluit visul unui om din mai multe metale, cu cap de aur, piept de argint, pântece de aramă, picioare de fier, picioare de fier și lut și o stâncă tăiată fără mâini omenești; stânca lovește chipul în picioare, distrugându-l și ridicându-se pentru a deveni un munte.

„Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat şi tâlcuirea lui este temeinică.”  Atunci, împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel şi a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare şi miresme.  Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor şi El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!”” (Daniel 2:45-47 RMNN, sublinierea mea).

Dumnezeu trimise regelui un mesaj al adevărului, care l-a recunoscut ca fiind adevărat. Cu toate acestea, în timp, regele a uitat mesajul. Dacă adevărul său ar fi fost ținut minte și urmat, l-ar fi condus pe rege și, prin urmare, pe națiunea sa, spre închinarea la Dumnezeu.

În schimb, Satana a folosit ocazia pentru a contracara revelația de la Dumnezeu. El nu a atacat mesajul lui Dumnezeu prin negarea sau respingerea directă a visului divin, ci prin reinterpretarea simbolurilor din el. Prin reimaginarea și transformarea statuii din mai multe metale într-o statuie masivă din aur, el a apelat la inima egocentrică și plină de frică a lui Nebucadnețar – la mândria, aroganța și înălțarea de sine – mai degrabă decât la o predare umilă față de Dumnezeu și la revelația Sa a adevărului. Iar mândria lui Nebucadnețar a răspuns la reinterpretare, în ciuda faptului că recunoscuse deja adevărul a ceea ce Dumnezeu revelase, și a ordonat construirea idolului de aur și închinarea la acesta.

Prin acest act, imaginea, simbolul, dat de Dumnezeu pentru a învăța adevărul Dumnezeului nostru Creator a fost distorsionat pentru a înșela, a induce în eroare și a întoarce inimile către sine, către auto-avansare, auto-protecție și auto-glorificare, închizând inima și mintea față de Dumnezeu. După ce a luat simbolul lui Dumnezeu și l-a reimaginat într-o lumină falsă, Satana a folosit o altă metodă a sa – a inspirat avansarea fraudei sale prin lege. I-a inspirat pe babilonieni să legalizeze închinarea la chip; aceasta a fost promovată prin lege și prin aplicarea legii!

Adevărul stă de la sine; minciunile se prăbușesc sub investigație. Astfel, falsul, distorsionatul, reimaginatul va recurge întotdeauna la lege, aplicarea legii, violență, coerciție și amenințare.

Un Model De Comportament

Aceeași metoda a fost repetat de nenumărate ori de-a lungul istoriei: Dumnezeu dezvăluie adevărul, adesea prin diverse simboluri, metafore și parabole, dar și prin acțiuni reale din istoria omenirii – iar Satana le reimaginează și le reinterpretă în moduri în care apelează la inima egocentrică și condusă de frică, și omeni neconvertiți  cu nerăbdare îmbrățișează simbolul reimaginat, și apoi promovează atât mesajul fals reimaginat, cât și metodele false ale dușmanului lui Dumnezeu: o minciună impusă prin lege.

De exemplu, Dumnezeu a dat sistemul simbolic al jertfelor patriarhilor, implementat cu Adam și Eva, dar Cain a ales să reimagineze și să reinterpreteze jertfa ca fiind rodul muncii sale. Cain nu era sub o lege imperială prin care Dumnezeu i-a aplicat o pedeapsă. Dumnezeu este Creatorul; legile Sale sunt legile realității, ale vieții, iar participarea cu Dumnezeu are ca rezultat o dragoste și o încredere mereu crescândă, dar respingerea Lui are ca rezultat o frică și un egoism mereu crescând, ceea ce îi determină pe cei temători să folosească violența pentru a-i distruge pe cei care nu sunt de acord – iar Cain îl ucide pe Abel.

Vedem același lucru în istoria Israeliților. Dumnezeu le-a dat un sistem teatral de ceremonii și festivaluri, menit să-i învețe despre dragostea Lui, despre realitatea Mântuitorului care va veni și care va „înlătura păcatul lumii” (Ioan 1:29), astfel că păcătoșii să poată, prin încrederea restabilită, să fie curățiți de păcat și aduși înapoi în unitate cu Dumnezeu.

Dar Satana i-a condus pe oameni să reimagineze și să reinterpreteze acest frumos simbolism ca fiind un sistem de plăți legale către un zeu furios, autoritar, care impune regulile, care cerea ca sângele unui nevinovat să-i fie adus pentru a-i plăti pentru păcatele lor și a-și potoli mânia, ca nu cumva să-i lovească și să distrugă. Această reimaginare frauduloasă se bazează pe minciuna că legile lui Dumnezeu funcționează ca legi umane – metoda și tiparul lui Satana de a căuta controlul prin pedeapsă, care apelează la inima umană carnală.

Însă Isus a clarificat în mod explicit că jertfa Sa nu a fost făcută pentru a fi oferită, prezentată sau aplicată către Tatăl Său sau către un sistem juridic din ceruri, ci că este darul lui Dumnezeu pentru noi, care trebuie primit de noi și, cu umilință și recunoștință, aplicat în noi. Isus a spus:

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.  Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.  Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.” (Ioan 6:53–56 RMNN, sublinierea mea).

Aceasta înseamnă că jertfa lui Isus este darul lui Dumnezeu pentru păcătoșii umani și trebuie primită și aplicată în noi pentru a fi mântuiți, vindecați, reînnoiți, renăscuți, recreați și restaurați la unitate cu Dumnezeu! Isus este Cuvântul făcut trup (Ioan 1). Trebuie să ne împărtășim din Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul, care distruge minciunile și ne recâștigă la încredere și apoi, în încredere, să ne deschidem inimile și să primim o viața nouă, viața lui Hristos, simbolizată de sângele lui Hristos (viața este în sânge în Levitic 17:11). Apoi, așa cum a scris  apostolul Pavel, suntem renăscuți și nu mai sunt duhurile noastre corupte, conduse de frică, și egocentrice, care ne animă și ne motivează la acțiune, ci Duhul lui Hristos care locuiește în noi (Galateni 2:20).

Dar reinterpretarea de către Satana a jertfelor simbolice de animale ca o plată legală către un dumnezeu pedepsitor să plătească pentru păcate, astfel ca dumnezeu să nu ucidă păcătoșii a devenit punctul de vedere dominant – mai întâi prin diverse contrafaceri păgâne, cultul lui Baal, diversele religii de mister, care au fost acceptate de Evrei, care au respins explicațile lui Christos despre ce a însemnat toate acestea. determinându-i să folosească legea imperială, legea impusă și aplicarea legii pentru a-l pedepsi pe Isus și pe toți urmașii Săi. Saul din Tars a folosit, de asemenea, sistemul legii impuse cu gărzile templului pentru a continua să promoveze falsitatea, sensul reinterpretat al jertfelor, prin pedepse aplicate – până la convertirea sa.

Observăm aceeași dinamică în ceea ce privește Sabatul – un dar de la Dumnezeu care a fost făcut pentru umanitate și construit în timp, de către Dumnezeu ca dovadă, evidență a libertății pe care o avem în Împărăția lui Dumnezeu. Dar Sabatul a fost, de asemenea, reimaginat și reinterpretat ca o regulă inventată, impusă prin pedepse. Și când Isus a venit și a vindecat gratuit în Sabat, demonstrând prin acțiunea că Dumnezeu vrea să elibereze oamenii de păcat, boală, afecțiuni și tot ceea ce distruge, cei care care au reinterpretat Sabatul ca un test legal, o regulă impusă prin pedeapsă, l-au acuzat pe Isus că este un călcător de lege care merită.” să fie uciși – pe care, în cele din urmă, au adus la implinire.

Mântuirea Reimaginată De Satan

Dar cea mai diabolică răstălmăcire a adevărului revelat de Dumnezeu este viziunea sa malefică, reimaginată și reinterpretată, asupra jertfei lui Hristos, și crucea lui Hristos. (Pentru o analiză profundă a motivului pentru care Hristos a trebuit să moară pentru mântuirea noastră și a ceea ce a realizat El de fapt, consultați revista noastră, Salvation and You: What It Really Means to Be Saved).

 Adevărul revelat în toată Scriptura este că păcatul i-a schimbat pe Adam și Eva, nu pe Dumnezeu; prin faptul că au crezut în minciuni despre Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva să fie infectați cu neîncredere în El; că propria lor frică și egoism i-a făcut să fugă de Dumnezeu, încercând să se ascundă de Dumnezeu, să se despartă de Dumnezeu, care este sursa vieții. Biblia este clară: Dumnezeu a alergat după omenire de atunci încoace pentru a ne mântui și a ne vindeca. El este pentru noi (Romani 8:31); atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu (Ioan 3:16); Isus și Tatăl sunt Una, și dacă L-am văzut pe Isus, L-am văzut pe Tatăl (Ioan 10:30; Ioan 14:9); iar pruncul născut în Betleem este Dumnezeu Atotputernic, Tatăl Veșnic (Isaia 9:6).

Adevărul Scripturii este că omenirea a fost schimbată de păcat, nu de Dumnezeu. El este același ieri, azi și mâine (Evrei 13:8) – prin urmare, Dumnezeu nu are nevoie să i se facă nimic pentru a ne mântui. Dar omenirea este moartă în greșeală și păcat (Efeseni 2:1; Coloseni 2:13); avem o stare de păcat terminală care, fără remediu de la Dumnezeu, are ca rezultat moartea (Romani 6:23; Iacov 1:15; Galateni 6:8). Astfel, Dumnezeu L-a trimis pe Hristos pentru a elimina cauza morții (păcatul), „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29) și pentru a restaura omenirea la perfecțiunea fără păcat.

Viața, moartea și învierea lui Isus sunt singurele mijloace prin care Dumnezeu a putut curăța din umanitate spiritul de frică și egoism ce aduce moartea și a restabili în umanitate un spirit fără păcat, de iubire și încredere – și, prin urmare, a salva specia pe care a creat-o în Eden. Astfel, așa cum a descris Isus în Ioan 6:53-55, El S-a jertfit și Se oferă liber ție și mie, nu Tatălui Său! Trebuie să ne împărtășim din trupul Său, Cuvântul adevărului, pentru că noi suntem cei care nu se încred în Dumnezeu, care avem minți infectate cu minciuni și, prin urmare, avem nevoie ca adevărul să ne elibereze. Tatăl nu are nevoie ca adevărul să I se prezinte! Și noi suntem cei cu o viață păcătoasă terminală, un spirit de frică și egoism moștenit de la Adam (Psalmul 51:5) și noi suntem cei care avem nevoie de sângele lui Isus, o viață nouă fără păcat care să înlocuiască viața coruptă. Tatăl nu are nevoie de o viață nouă fără păcat.

Pavel subliniază acest lucru în Romani ca fiind motivul pentru care Hristos a trebuit să moară:

„Dar acum a fost descoperită calea lui Dumnezeu de a-i pune pe oameni în pace cu Sine însuși. Nu are nicio legătură cu Legea, deși Legea lui Moise și profeții au mărturisit despre ea. Dumnezeu îi îndreptățește pe oameni prin credința în Isus Hristos. Dumnezeu face aceasta tuturor celor care cred în Hristos, pentru că nu este nicio diferență: fiecare a păcătuit și este departe de mântuirea Lui. Dar, prin darul harului lui Dumnezeu, toți sunt îndreptățiți împreună cu El, prin Hristos Isus, care îi eliberează. Dumnezeu L-a oferit pe El ca jertfă, ca prin sângele Lui, să fie iertarea păcatelor, prin credința în El. Dumnezeu a făcut aceasta pentru a demonstra că este drept. După ce odinioară, fiind îndelung răbdător, a trecut cu vederea păcatele oamenilor, acum se ocupă de păcatele lor, ca să-Și arate dreptatea. Prin aceasta, Dumnezeu se arată drept și îndreptățește pe oricine crede în Isus. ” (Romani 3:21-26 GNT, sublinierea este a mea)

Observați accentul: Mijlocul lui Dumnezeu de a-i îndrepta pe oameni, de a-i salva de păcat, este de a dezvălui adevărul despre Sine, că El este drept – de ce? Pentru că minciunile despre Dumnezeu sunt cele care i-au făcut pe Adam și Eva să nu aibă încredere în Dumnezeu, iar singura modalitate de a restabili încrederea este prin adevăr – iar acel adevăr este adevărul că Dumnezeu este drept. Astfel, noi, păcătoșii, trebuie mai întâi să ne împărtășim trupului, Cuvântului – adevărului și să fim câștigați la încredere. Și apoi, când încrederea este restabilită, ne deschidem inimile și primim Duhul care locuiește în noi, care ne aduce viața lui Hristos, și suntem renăscuții cu Duhul Său fără păcat. Aceasta este realitatea, o schimbare bazată pe realitate în operațiunile reale ale ființei umane prin victoria lui Hristos experimentată în noi atunci când suntem restaurați la încredere prin adevărul și dragostea lui Dumnezeu, așa cum sunt revelate în Hristos.

Dar Satana a reimaginat și reinterpretat jertfa substitutivă a lui Hristos din darul lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne restabili încrederea și a ne recrea în dreptatea perfectă, pentru a fi în schimb o plată legală a unei jertfe umane nevinovate care este plătită Tatălui pentru a-L împiedica să ne omoare. Viziunea reimaginată a lui Satana asupra crucii ne învață despre un dumnezeu nesigur, nedemn de încredere, o ființă care este sursa durerii, suferinței și morții, una care își folosește puterea pentru a pedepsi faptele rele și care trebuie potolită printr-un sacrificiu de sânge pentru a-i reține și a-i potoli mânia. Și această perversiune reimaginată, distorsionată, apelează la inima carnală; este „dreptatea” spiritului rău, egoist, care cere răzbunare, cere pedeapsă, care se simte mâniat și indignat atunci când este devalorizat.

Și miliarde de oameni au fost îndoctrinați în acest sistem penal/legal distorsionat care învață teologii care funcționează pentru a ascunde și proteja păcătosul de Dumnezeu, mai degrabă decât să-l dezvăluie și să-l conecteze la El. Simboluri atât de frumoase, precum haina dreptății lui Hristos, pe care o posedăm atunci când ne naștem din nou și Hristos trăiește în noi, sunt reimaginate pentru a învăța în mod fraudulos că inimile noastre corupte și neschimbate sunt acoperite de haină, astfel încât Tatăl, la judecată, să nu poată vedea cât de corupți suntem de fapt și, pentru că am pretins plata legală a lui Isus, El ne va declara drepți, chiar dacă nu suntem.

Și apoi, așa cum Nebucadnețar a folosit pedeapsa cu moartea pentru a impune închinarea la idolul de aur, așa cum evreii l-au ucis pe Hristos, l-au ucis cu pietre pe Ștefan și i-au persecutat pe apostoli pentru că au respins teologia lor penală/legală, tot așa istoria creștinismului este plină de așa-ziși creștini care, după ce au îmbrățișat viziunea legală reimaginată a crucii, au ars oameni pe rug, au participat la cruciade, au desfășurat Inchiziția, au condus procese pentru vrăjitoare și au ars cruci în curțile oamenilor de altă rasă – spunându-și în același timp că sunt drepți și corecți, căci fac exact ca dumnezeul pe care îl venerează.

Atât de sinistru, diabolic, corupt și distructiv! Această viziune reimaginată asupra crucii se bazează în întregime pe minciuna că legea lui Dumnezeu funcționează ca legea umană și, prin urmare, Dumnezeu este obligat prin lege să-Și folosească puterea pentru a ucide păcătoșii.

Este timpul ca poporul lui Dumnezeu să respingă minciuna, să se întoarcă la adevăr și să-L venereze din nou pe Dumnezeu ca Creator, Cel care este iubire și ale cărui legi sunt legile de design ale vieții, încorporate în operațiunile realității. El este Cel care nu se schimbă niciodată și care, atunci când Adam s-a corupt, ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Isus să curețe păcatul și să restabilească în umanitate viața Sa fără păcat. Îmbrățișați adevărul, deschideți-vă inimile în iubire, împărtășiți-vă din Cuvânt (trupul), primiți Sângele (viața) lui Hristos și fiți pe deplin restaurați la chipul lui Hristos, căci „Pe Cel ce n-a avut păcat, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, ca în El noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu” (2 Corinteni 5:21 NIV, sublinierea este a mea).