Proorocul Isaia a prezis că Isus va fi “disprețuit și părăsit de oameni, un Om al durerilor și obișnuit cu suferința. Era disprețuit, ca și un om de care îți ascunzi fața, iar noi nu L‑am luat în seamă.” (53:3 NTR).
Citind Evangheliile, putem vedea cu siguranță împlinirea acestei profeții în viața pământească a lui Isus. El a fost disprețuit, respins și nu a fost apreciat sau stimat; în cele din urmă a fost răstignit, nu de păgâni, ci de cei care pretindeau că sunt credincioși.
Ar trebui să ne punem următoarele două întrebări:
- De ce L-au disprețuit și L-au respins evreii – popor care pretindea că se pregătește pentru venirea lui Mesia – acum două mii de ani?
- Se aplică această profeție dincolo de viața Sa pământească; sunt oamenii de astăzi, inclusiv creștinii care cred în Biblie – oamenii care pretind astăzi că se pregătesc pentru a doua venire a lui Mesia – în pericol de a-L disprețui și respinge?
Când Isus a venit pe Pământ, oamenii cărora li s-a încredințat calea prin care El urma să se nască – și care au primit instrumentele ceremoniale de învățătură, profețiile despre venirea Sa și dovezile istorice ale milei, dragostei și intervențiilor pline de har ale lui Dumnezeu pentru binele lor – L-au urât și L-au respins. De ce? Ce se întâmpla în viața, situația, societatea, învățăturile religioase și sistemul lor de credință încât i-a determinat să disprețuiască mesajul pe care Isus l-a transmis?
Isus le-a oferit un mesaj de iubire, libertate, deschidere, adevăr, integritate, milă, har și iertare pentru toți oamenii, inclusiv pentru dușmanii lor:
Ați auzit că s-a spus: “Ați auzit că s‑a zis: «Să‑l iubești pe semenul tău, și să‑l urăști pe dușmanul tău.» Dar Eu vă spun: iubiți‑vă dușmanii, binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, faceți‑le bine celor ce vă urăsc și rugați‑vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută, ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui peste cei răi și peste cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Căci, dacă‑i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare vameșii nu fac la fel? Și dacă vă întâmpinați cu dragoste doar frații, ce lucru în plus faceți? Oare neamurile nu fac la fel? Fiți deci desăvârșiți, așa cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit. (Matei 5:43-48 NTR, sublinierea îmi aparține).
Isus le-a spus că, dacă doreau să fie perfecți, dacă doreau să facă parte din familia cerului, trebuiau să își iubească dușmanii, să se roage pentru cei care îi persecutau, să fie milostivi și buni cu cei care îi nedreptățeau.
Dar gândiți-vă la mentalitatea oamenilor cărora Isus le-a spus acest lucru. Ei trăiau într-o țară ocupată. Romanii erau conducătorii lor. Evreii nu aveau autonomie. Aveau conducători marionete instalate de Roma, inclusiv regii lor (Irod) și marii preoți (Caiafa). Romanii erau păgâni; societatea lor se baza pe sclavie. Evreii erau preponderent non-cetățeni și nu avea aceleași drepturi ca și romanii. În acest mediu, romanii le-au pricinuit tot felul de nedreptăți.
Iar Isus le spunea să își iubească dușmanii și să se roage pentru cei care îi persecutau. Ar fi fost ca și cum le-ar fi spus francezilor din timpul ocupației naziste să-i iubească pe naziști și să se roage pentru bunăstarea soldaților germani.
Cum credeți că ar fi primit un astfel de mesaj oamenii din Ucraina de astăzi? Ce s-ar întâmpla dacă țara dumneavoastră ar fi fost invadată și preluată de o forță de ocupație – și un predicator ar veni în oraș și v-ar spune să vă iubiți invadatorii și să vă rugați pentru cei care v-au violat fiicele și v-au înrobit fiii?
Înțelegeți de ce liderii evrei l-au disprețuit, urât și respins pe Isus? Ei nu voiau un Mântuitor care să-i salveze pe oameni de frică, de egoism, de ură, de abuzuri. Ei voiau un Mântuitor care să le dea puterea de a plăti cu aceeași monedă romanilor. Ei voiau un lider care să le întărească armata, să hrănească trupele în mod miraculos, să învie soldații uciși în luptă pentru a se întoarce și a lupta din nou. Dacă Isus ar fi adoptat metodele lor și ar fi căutat să folosească puterea fizică pentru a-i distruge pe dușmanii lor pământești, ei L-ar fi acceptat într-o clipită.
Dar Isus a spus,
Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s‑ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum, Împărăția Mea nu este de aici. (Ioan 18:36 NTR, sublinierea îmi aparține).
Împărăția lui Isus este împărăția iubirii, a adevărului și a libertății. El a venit pentru a conduce omenirea de la o focalizare pe ceea ce-i lumesc la o focalizare pe ceea ce-i etern, de la justiția pământească la justiția dumnezeiască, de la războiul fizic la războiul spiritual, de la o eliberare de asupritorii umani la o eliberare de păcat, ce provoacă toate asupririle. Dar nu le-a plăcut această focalizare. Ei au preferat pământescul divinului, egoismul altruismului, paradigma puterii exercitate asupra aproapelui paradigmei puterii de a servi aproapele.
Isus caută prieteni loiali, nu servitori supuși. Iar prietenia, loialitatea, dragostea și devotamentul nu pot fi obținute prin folosirea forței și a puterii; ele pot fi obținute doar prin prezentarea adevărului cu iubire, lăsându-i pe oameni să aleagă liberi. Acesta este motivul pentru care Scriptura ne învață că metoda de luptă a lui Dumnezeu nu este “prin putere și nici prin tărie, ci prin Duhul [Său]” (Zaharia 4:6 NTR). Dumnezeu nu câștigă prin forță inimile și mințile oamenilor, amenințând și ucigând pe cei care nu vor să-L iubească și să aibă încredere în El. Împărăția lui Isus nu avansează prin putere militară; ea avansează prin iubirea dușmanilor, prin rugăciuni pentru cei care ne maltratează, prin iertarea acelora care ne nedreptățesc, prin facerea de bine acelora care ne invadează țările și ne persecută – și prin încredințarea în Dumnezeu cu privire la rezultat.
Isus le-a spus,
Ați auzit că s‑a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte». Dar Eu vă spun să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci aceluia care te lovește peste obrazul drept, întoarce‑i‑l și pe celălalt.” (Matei 5:38-39 NTR, sublinierea îmi aparține).
Vedeți de ce evreii Îl urau și Îl respingeau pe Isus? Pentru că erau dominați, abuzați și exploatați prin adevărate nedreptăți – și voiau “dreptate”; voiau ca cineva să vină cu o mână puternică să-i pedepsească pe romani. Nu Îl doreau pe Isus cel smerit și blând.
Când vedeți abuzurile, nedreptățile, exploatarea și nedreptățile care sunt comise asupra celor neputincioși, lipsiți de apărare și vulnerabili din societatea de astăzi, reacționați cum au reacționat evreii acum două mii de ani? Sunteți ispitiți să urâți? Tânjiți după un eliberator răzbunător care să vină și să îi pedepsească pe acești infractori, să îi facă să plătească, să îi pună la locul lor?
Sau vă iubiți dușmanii, vă rugați pentru cei care vă maltratează, ca să fiți astfel copiii Tatălui vostru din ceruri?
Isus a întrebat ce fel de oameni va găsi la întoarcerea Sa: “Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință pe pământ?”. (Luca 18:8 NTR). Va găsi El oameni credincioși Lui și Împărăției iubirii sau va găsi, așa cum s-a întâmplat acum două mii de ani, oameni care se cred a fi poporul Său, dar care Îl disprețuiesc și Îl resping pentru că vor un alt fel de salvator?
Întreabă-te: Ce fel de Mântuitor cauți? Îl vei iubi și îl vei accepta pe Isus – sau îl vei disprețui și respinge?