Call Us: 423 661-4734 | Email: requests@comeandreason.com      
Legaliști Care Nu Realizează Că Sunt Legaliști  

Legaliști Care Nu Realizează Că Sunt Legaliști  

Dacă ai căuta pe majoritatea site-urilor creștine definiția termenului „legalist”, ai găsi ceva de acest gen:

Un legalist este o persoană care crede că respectarea Legii, comportamentul său sau faptele sale corecte ori conforme cu legea contribuie într-un fel la propria mântuire. Cu alte cuvinte, un legalist este cel care crede că își poate câștiga mântuirea prin propriile eforturi de a respecta Legea.

O altă formă de legalism – poate mai subtilă – apare atunci când credinciosul recunoaște că nu se poate mântui singur prin respectarea Legii, dar consideră că trebuie să-I demonstreze lui Dumnezeu, prin această respectare a Legii, că merită harul Său. Altfel spus, ei recunosc că mântuirea vine prin Isus, dar cred că respectarea Legii îi face vrednici de ceea ce a făcut Isus.

Majoritatea creștinilor înțeleg că ambele perspective sunt eronate, că harul lui Dumnezeu este oferit gratuit și că nu îl putem câștiga prin propriile merite. Totuși, în opinia mea, acestea nu reprezintă cea mai distructivă formă de legalism. Există o altă formă de legalism, adânc înrădăcinată în creștinism, în care sunt prinși mulți dintre cei ce se declară urmași ai lui Hristos fără măcar să-și dea seama – în primul rând pentru că au fost învățați că legalismul înseamnă exclusiv ceea ce am descris mai sus; li s-a spus că această altă formă nu este legalism.

Cu toate acestea, această altă formă de legalism reprezintă acel tip de creștinism despre care apostolul Pavel l-a avertizat pe Timotei că va predomina în perioada premergătoare revenirii lui Hristos:

„Să știi însă că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, lipsiți de sfințenie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu; având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de astfel de oameni” (2 Timotei 3:1–5 NIV84; sublinierile îmi aparțin).

Paul nu vorbește despre cei care Îl neagă pe Dumnezeu, ci despre cei care pretind că sunt „evlavioși”. El se referă la o formă de creștinism lipsită de puterea de a transforma vieți, fiindcă este contaminată de o minciună juridică profund înrădăcinată, care îi privează pe credincioși de adevărata putere transformatoare a lui Hristos.

Datele epidemiologice confirmă că aceasta este starea creștinismului de astăzi: în căminele care se declară creștine, ratele abuzului asupra copiilor, ale violenței domestice, ale dependențelor și ale consumului de pornografie nu diferă de cele din căminele care nu se declară creștine. Cum este posibil acest lucru? Deoarece, în mare măsură, creștinismul a înlocuit realitatea cu o fraudă juridică; aceasta a mutat lucrarea lui Hristos pentru mântuirea noastră din sfera inimii și a minții într-un cadru juridic — o sală de judecată cerească — construită pe un sistem de legi similar celui roman: reguli arbitrare care necesită aplicare prin constrângere legală.

Legalismul reprezintă orice sistem de credință de natură juridică. Dacă religia ta învață că ceea ce a făcut Isus are un caracter penal sau juridic, în loc să fie o vindecare și o transformare bazate pe realitate, atunci avem de-a face cu legalism. Preocuparea pentru statutul juridic, pentru dosare, pedepse, plăți, ajustări în registrele divine sau declarații oficiale emise de pe tronul lui Dumnezeu — toate acestea țin de legalism.

Adevăratul creștinism nu se rezumă la pretenții juridice, înscrisuri, plăți sau schimbări de statut legal; el constă în renașterea păcătosului în Hristos, cu o inimă nouă și un duh drept care, în realitate, funcționează pe baza unor principii și motivații noi.

Creștinismul autentic este descris chiar de Isus în următorul mod:

Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. … Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh (Ioan 3:3, 5, 6 NIV84).

Cu toții ne naștem în această lume animați de spiritul fricii și al egoismului moștenit de la Adam (Psalmul 51:5; Romani 5:12; 2 Timotei 1:7). Această stare este una terminală; ea este incompatibilă cu viața în universul lui Dumnezeu. Astfel, Biblia ne învață că suntem morți în greșeli și în păcate (Efeseni 2:1). Aceasta nu este o problemă de ordin juridic; este o problemă de viață și de moarte!

Faptele bune nu pot înlocui duhul fricii și al egoismului cu un duh al iubirii și al încrederii, lipsit de păcat. Și nici o declarație juridică din partea lui Dumnezeu nu poate face acest lucru!

Mântuirea cere să primim, în realitate – în însăși lucrarea ființei noastre –, o viață nouă, care să ne însuflețească cu motivațiile, dorințele și metodele lui Dumnezeu.

Tocmai aceasta este realitatea mântuirii, așa cum o învață Biblia în toate paginile sale:

  • Înlăturarea inimii noastre de piatră și înlocuirea ei cu o inimă plină de duioșie (Ezechiel 36:26).
  • Tăierea împrejur a inimilor noastre de către Duhul Sfânt (Ieremia 4:4; Romani 2:29).
  • Spălarea și curățirea noastră (Psalmul 51:7; Ezechiel 36:25).
  • Crearea în noi a unor inimi curate și a unor duhuri înnoite (Psalmul 51:10).
  • Crearea în noi a gândirii lui Hristos (1 Corinteni 2:16).
  • Scrierea legii Sale pe inimile și în mințile noastre (Ieremia 31:33; Evrei 8:10).
  • Noi devenim părtași ai naturii divine (2 Petru 1:4).
  • Hristos trăiește în noi (Galateni 2:20).
  • Noi devenim neprihănirea lui Dumnezeu! (2 Corinteni 5:21).

Aceasta nu este o lucrare de natură legalistă!

Este o lucrare de restaurare reală la starea de neprihănire, înfăptuită de Dumnezeu prin Hristos în cei care „se încred”. Suntem mântuiți prin harul lui Dumnezeu (toată dragostea, adevărul, acțiunile, intervențiile și realizările Sale oferite în dar, împlinite prin Hristos și aplicate prin Duhul Sfânt) și prin credință. Cu alte cuvinte, credința – adică încrederea – reprezintă deschiderea ușii inimii noastre pentru a-I permite Duhului lui Dumnezeu să intre cu putere divină și a vieții lui Hristos să ne reînsuflețească prin Duhul Său. Dumnezeu, prin Hristos, a pregătit totul pentru mântuirea noastră; însă ceea ce Dumnezeu nu poate oferi în acest proces este încrederea noastră, alegerea noastră de a-I spune „da”. Iar această alegere nu este una de ordin legalist, ci una funcțională; este o alegere a sufletului de a renunța la duhul fricii și al instinctului de supraviețuire – care ne îndeamnă să ne ascundem și să ne protejăm propria persoană – și de a-I spune, în schimb, lui Dumnezeu: „În mâinile Tale Îmi încredințez viața –cu duhul fricii bolnav de păcat, care mă îndeamnă să fug și să mă ascund de Tine.”

De ce stau lucrurile astfel? Din cauza modului în care funcționează realitatea. Dumnezeu fie creează ființe inteligente libere, fie creează roboți. În calitate de Dumnezeu, El poate face oricare dintre aceste lucruri. Însă, odată ce Dumnezeu a creat o ființă inteligentă liberă, El nu mai poate lua deciziile în locul acelei ființe fără ca aceasta să-și piardă libertatea! Nu există nicio obligație ca Dumnezeu să creeze ființe libere, dar dacă o face, atunci El nu poate alege în locul acelei ființe ce anume va crede, în cine își va pune încrederea, pe cine sau ce va iubi și ce caracter își va forma.

Iar atunci când ființele libere (îngeri și oameni) au ales să-și folosească libertatea pentru a se rupe de legile vieții, de legile sănătății, de legile pe care Creatorul le-a integrat în mecanismele realității și ale vieții, rezultatul inevitabil a fost și este deteriorarea, degradarea, declinul și moartea – cu excepția cazului în care intervine Dumnezeu pentru a remedia situația.

Pentru ca Dumnezeu să-i salveze pe păcătoși, ființa păcătoasă trebuie recreată, renăscută, însuflețită de o viață și un duh lipsite de păcat; or, niciun urmaș al lui Adam și al Evei nu putea realiza acest lucru. Nicio respectare a legii de către un păcătos nu poate înlocui duhul corupt cu unul lipsit de păcat. Tocmai acest lucru l-a realizat Isus pentru noi! (Pentru mai multe detalii despre motivul pentru care Isus a trebuit să moară ca să ne salveze de păcat, consultați revista noastră *Salvation and You: What It Really Means to Be Saved* / „Mântuirea și tu: Ce înseamnă cu adevărat să fii mântuit”.)

Nu există mântuire pentru niciun păcătos care se agață de o viață guvernată de frică și egoism și refuză noua viață oferită gratuit de Isus – chiar dacă Îl invocă pe Isus drept substitutul său legal, care i-a preluat pedeapsa juridică în cadrul sistemului de judecată ceresc. De fapt, acest mod de gândire cultivă minciuna care menține viu spiritul fricii; el subminează încrederea în Dumnezeu, iar oamenii, în loc să-și exercite credința în Dumnezeu, își pun încrederea în diverse mecanisme menite să-i ascundă și să-i protejeze de Dumnezeul despre care cred că i-ar tortura și ucide dacă aceste mecanisme juridice nu ar exista.

Acesta este legalismul ascuns, care înlocuiește regenerarea, recrearea, vindecarea și restaurarea reală a inimilor și minților noastre cu o simplă ajustare juridică în instanțele cerești.

 

Legalismul De Tip Ceresc

Legalismul de tip ceresc izvorăște din minciuna potrivit căreia legea lui Dumnezeu funcționează la fel ca legea umană – un set de reguli arbitrare, impuse prin supraveghere juridică și prin aplicarea unor pedepse drepte.

Această minciună îi face pe oameni să creadă că păcatul constă în încălcarea unor reguli – încălcări consemnate în registrele cerești, care Îl obligă pe Dumnezeu să-Și folosească puterea pentru a pedepsi în mod adecvat, astfel încât să se facă dreptate. În cadrul acestui sistem, se susține că Isus nu a venit pentru a-L revela pe Dumnezeu – câștigându-ne încrederea, învingând și distrugând păcatul și moartea, curățând spiritul de frică din omenire și înlocuindu-l cu viața Sa fără de păcat, restabilind astfel omenirea, în realitate, la o stare de neprihănire lipsită de păcat –, ci a venit pentru a fi pedepsit de Tatăl Său în locul nostru, satisfăcând astfel o cerință juridică a legii.

În loc să propovăduiască ceea ce a învățat Ioan Botezătorul – că Isus este „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29) –, falsa perspectivă juridică susține că Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică pedeapsa divină pentru păcatul lumii!

Odată acceptată minciuna că legea lui Dumnezeu funcționează precum legea umană, „dreptatea” lui Dumnezeu devine sinonimă cu pedepsirea încălcării legii; El ajunge să fie văzut ca sursă a torturii și a morții în numele dreptății, iar ideea falsă propagată este că Isus a venit să suporte pedeapsa pentru păcatele noastre. Aceasta conduce, la rândul său, la legalismul de tip ceresc, conform căruia mântuirea constă în înregistrarea plății juridice reprezentate de sângele lui Isus în dosarul nostru ceresc și în obținerea unei ajustări juridice în cadrul sistemului de judecată divin.

Astfel se ajunge la teologii false, care iau locul credinței mântuitoare. În loc să-și pună încrederea reală în Dumnezeu și să se roage, asemenea lui David, ca El să cerceteze și să vadă calea cea rea ​​dinlăuntrul lor, creând o inimă nouă și un duh drept, acest sistem fals îi îndeamnă pe oameni să-și pună credința în diverse intervenții menite să-i ascundă de privirea lui Dumnezeu.

Punerea credinței în aceste teologii juridice false stânjenește mântuirea, deoarece subminează încrederea autentică în Dumnezeu și menține viu și activ spiritul de frică. Astfel de închinători nu se încred în Dumnezeu; ei se tem de El și cred că, dacă El i-ar vedea – cu păcatele și cu stricăciunea lor –, S-ar mânia și ar fi obligat, prin sfințenia, dreptatea și legea Sa, să-i tortureze și să-i ucidă. Așadar, ei își pun încrederea în teologii care, în mintea lor, servesc la a-i ascunde de Dumnezeu și, prin aceasta, la a-i face să se simtă în siguranță — idei precum:

  • Să fie acoperiți de mantia neprihănirii lui Hristos, astfel încât Tatăl să nu le vadă răutatea.
  • Să se ascundă în spatele lui Isus, ca Mijlocitor înaintea Tatălui; Isus invocă sângele Său în fața Tatălui pentru a plăti pentru păcatele lor.
  • Să aplice sângele lui Isus asupra dosarului lor ceresc, pentru a șterge evidența păcatelor lor.

Însă niciuna dintre aceste teologii nu schimbă realitatea: Dumnezeu este atotștiutor; El cunoaște toate lucrurile. Nimic nu Îi este ascuns. În realitate, aceste teologii false nu ascund păcatul de Dumnezeu, ci Îl ascund pe Dumnezeu de cei care cred în ele. Mințile lor sunt întunecate de aceste distorsiuni juridice eronate, iar spiritul fricii prosperă în acest întuneric; ei sunt îngroziți de ideea de a sta în prezența lui Dumnezeu și de a fi văzuți de El.

Astfel, acești „legaliști cerești” cred că mântuirea constă în obținerea unei iertări juridice de la Dumnezeu prin plata legală a sângelui lui Isus, care ajustează din punct de vedere juridic registrele cerului, astfel încât, la judecata juridică, Dumnezeu să facă declarația legală prin care ei sunt declarați neprihăniți, deși, în realitate, rămân nedrepți. (Observați cum această perspectivă juridică Îl prezintă pe Dumnezeu declarând ceva ce nu este adevărat în realitate; astfel, ei ajung să se închine unui dumnezeu care este mincinos. De ce? Pentru că această teologie este teologia tatălui minciunii!)

Acesta este legalismul ceresc – o formă falsă de creștinism, bazată pe minciuna că legea lui Dumnezeu funcționează la fel ca legea umană. Susținând că mântuirea se obține printr-o ajustare juridică a registrelor cerești, ei își închid inimile față de Dumnezeu, întrețin spiritul fricii și păstrează o formă de evlavie lipsită de putere.

De aceea, în cartea Apocalipsei, Isus transmite un mesaj pentru timpul sfârșitului menit să pregătească lumea pentru revenirea Sa; mesajul Său este o chemare adresată oamenilor de a se întoarce la închinarea față de Dumnezeu ca și Creator și de a înceta să se închine versiunii distorsionate a lui Satana despre un dumnezeu asemănător unei creaturi – o ființă care inventează reguli și își folosește puterea pentru a-i pedepsi pe cei care le încalcă. Acest lucru presupune să recunoaștem că legile lui Dumnezeu sunt principiile fundamentale pe baza cărora există și funcționează universul și viața, și că viața este posibilă doar în armonie cu legile Sale ale vieții.

Slavă lui Dumnezeu că, atunci când Adam și Eva au încălcat legile fundamentale ale existenței stabilite de El și s-au lăsat corupți de spiritul fricii și al egoismului, Dumnezeu nu ne-a abandonat, ci L-a trimis pe Fiul Său pentru a restaura viața în umanitate – oferindu-ne propria Sa viață, împărtășită cu noi și pusă la dispoziția tuturor celor care se încred în El.

Mântuirea nu este o declarație juridică; este o transformare bazată pe realitate, care se experimentează doar prin încredere.

Te invit, dacă nu ai făcut-o deja, să respingi minciunile despre legile impuse și legalismul ceresc, și să te întorci la închinarea față de Dumnezeu ca și Creator și Susținător al realității, ale cărui legi sunt însăși esența vieții. Predă-te Lui cu încredere și experimentează renașterea, înnoirea și puterea transformatoare și recreatoare a lui Isus care trăiește în tine. Aceasta este viața, aceasta este iubirea, acesta este adevărul, aceasta este mântuirea – și nimic din toate acestea nu ține de domeniul penal sau juridic; este realitate!

 

Donate online, securely via PayPal using your credit or debit card (no PayPal account needed, unless you want to set up a monthly, recurring payment).


cancel recurring payment

 

Want to use zelle instead?
See how on our
Support and Donations page.

Upcoming Events

calendar